- scéptru
- s. n., art. scéptrul; pl. scéptre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
caduceu — CADUCÉU, caducee, s.n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco romană, simboliza pacea şi comerţul. – Din lat. caduceum, fr. caducée. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
marotă — MARÓTĂ, marote, s.f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p.ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 marótă s. f., pl. maróte Trimis de siveco … Dicționar Român
schiptru — SCHÍPTRU, schiptre, s.n. (înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru. Trimis de cata, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHÍPTRU s. v. sceptru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime schíptru s. n., art. sch … Dicționar Român
toiag — TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al… … Dicționar Român
scettro — scèt·tro s.m. CO 1a. bastone di materiale prezioso che costituisce il simbolo dell autorità regia o imperiale Sinonimi: bacchetta, bastone. 1b. fig., il potere monarchico, l autorità e l insieme delle prerogative di un monarca Sinonimi: corona. 2 … Dizionario italiano
domnesc — DOMNÉSC, EÁSCĂ, domneşti, adj. 1. Care aparţine domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparţine curţii domnului. ♦ Bogat, îmbelşugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domneşti = varietate de mere mari, de culoare gălbuie… … Dicționar Român
domnie — DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (înv.;… … Dicționar Român
topuz — TOPÚZ, topuzuri, s.n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul şi calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domneşti conferite de sultan. ♢ loc. adv. (pop.) Cu topuzul = cu sila, cu… … Dicționar Român
ţepter — ţépter, ţéptere, s.n. (reg.) sceptru. Trimis de blaurb, 22.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român